Bijuteriile in Grecia antica

În istoria bijuteriilor, grecii nu au avut un stil anume. Desenele şi modelele lor nu reprezentau o idee naţională, motiv pentru care a existat o mare influență din partea altor ţări. Singura perioadă în istoria greacă care a dominat în mare măsură stilul și designul grec a fost perioada arhaică. Primul aflux important de stil a venit din Egipt şi Asiria. Mitologia şi istoria greacă apare in bijuteriile grecesti. Acest lucru putea fi văzut in bijuteriile care reprezentau zeități grecesti, subiecți ai legendelor eroice și sporturilor. Influența romană a fost notabilă, pentru că atunci bijutierii greci au început să utilizeze mai multe pietre, în special topaz, ametist, acvamarin şi granat sirian.

Coroana stejar, sfârsitul sec. 4 I.C., Thessaloniki, Muzeul de arheologie

Chiar dacă grecii au reunit diferite stiluri, design-ul şi modele ale altor culturi, ei au deţinut primul loc printre aurari. Filigranul de aur grecesc a fost dezvoltat extrem de bine în bijuterii. Colierele reprezentau o panglică de lucru, aranjată în modele complexe cu numeroase pandantive mici, ce reprezentau credinţele populare. Filigranele de aur erau folosite în fixarea părului.

De-a lungul istoriei bijuteriilor grecești, aurul s-a menţinut pe primul loc ca importanţă. Metode de lucru cu metalul au inclus gravarea modelelor filigranate și a desenelor în mod asemanator cu granularea feniciană a aurului şi utilizarea mărgelelor de aur. Doamnele grecoaice au fost înfrumusețate cu aur de delicateţea dantelei sau a broderiilor fine. Deoarece culoarea a avut un rol secundar s-au aplicat rar pietre preţioase şi emailarea. Cea mai mare parte a bijuteriilor din Grecia antică sunt realizate în întregime de aur.

În rândul bijuteriilor grecesti a fost caracteristică utilizarea pandantivelor. Coliere de şaptezeci şi cinci de cm sau mai mult, se purtau frecvent împreuna cu „vase”. Aceste mici vase din aur masiv au fost tipice printre cei care si le putea permite. Un alt pandantiv popular a fost crucea, care exista cu secole înainte de era creştină.

Cerceii au fost deosebit de variați. Ceea ce a început ca mici imagini ale zeilor, s-a transformat în curând în obiecte cărora urechea abia le mai putea susţine greutatea. A devenit necesară ataşarea de cercel a unei diademe, astfel încât acestea atârnau peste urechi, arătând ca un pseudo-cercel. Multe dintre cele mai spectaculoase piese erau suspendate și petrecute pe umeri.

Cercei decorați cu o sirenă si cu scoici la capete, sfârsitul sec. 5 I.C., Londra, British Museum

Utilizarea pietrelor ca bijuterii în cultura greacă a fost conjuncturală și rară, pentru că grecii credeau ca acestea nu deţin toate puterile magice pe care li se atribuiseră de alte culturi. Destul de ciudat, nici medicii progresiști din Grecia nu au putut spulbera credinţa în puterea de vindecare a anumitor pietre. Pietrele în Grecia antica nu erau purtate ca amulete, ci erau prescrise ca tratamente. Din pietrele moi se preparau, prin zbrobire, prafuri care erau înghițite. Dacă pietrele erau dure, se prepara din ele o pastă, care era pusă pe partea bolnavă sau pe rană. Jaspul era cunoscut ca tratament pentru epilepsie, în timp ce chihlimbarul şi coralii erau folosite pentru problemele ochilor şi gâtului.