Poze brose, coliere, inele si pandative

17 Mai

Această prezentare necesită JavaScript.

Bijuterii pentru doamne speciale video

17 Mai

Piatra Lunii / Moonstone

8 Mai

Piatra Lunii/Moonstone a fost intotdeauna foarte populara in India, dar a fost apreciata atat de romani, cat si de greci. Romanii credeau ca Piatra Lunii s-a format in mod magic din lumina Lunii si a fost utilizata pentru crearea de bijuterii romane inca din anul 100 D.Ch. Grecii antici si romanii asociau Piatra Lunii cu zeitatile Lunii. Moonstone era foarte populara printre bijuteriile Art Nouveau de la inceputul secolului XX si a continuat sa se fie populara pana in anul 1925. In acesta perioada barbatii purtau Pietrele Lunii la acele de cravata, la butoni, inele si montate ca ornamente pe lanturile de la ceasuri, iar femeile purtau Pietrele Lunii la bratari, brose, inele, cercei si coliere. Popularitatea actuala a Pietrei Lunii se datoreaza Germaniei si Scandinaviei, unde este preferata perlelor.

Culoarea Pietrei Lunii
moonstone 1Piatra Lunii poate fi incolora, albicioasa, galbena, gri-alb, verde, roz si maro sau alb-argintie sau alb laptos sau cu o stralucire usoara de albastru care se poate observa cand piatra este miscata (fenomen numit adularescenta).
Surse de Piatra Lunii
Piatra Lunii poate fi gasita in Ceylon, India, Birmania, Mexic, Norvegia, Australia, Madagascar, Tanzania, SUA, Brazilia si Elvetia. Pietrele de mici dimensiuni nu sunt prea greu de gasit, dar cele mari neviciate sunt extrem de greu de gasit. Sri Lanka este cea mai importanta sursa de Piatra a Lunii in ceea ce priveste volumul si calitatea.
Informatii privind proprietatile Pietrei Lunii
Piatra Lunii face parte dintr-o familie de minerale numita feldspati, una dintre cele mai abundente din lume.
Piatra Lunii sau „Adularia” a fost numita initial dupa numele unei exploatari miniere timpurii din Mt. Adular in Elvetia. De aici a derivat si termenul de „adularescenta”: fenomenul optic de irizare care creeaza o lumina albastra pe culoarea alba a pietrei.
Adularescenta se datoreaza difractiei luminii pe straturile alternative de ortoclaste si albit din cadrul pietrei. Straturile foarte subtiri produc albastru „Schiller”, iar straturile mai groase produc culoarea alba. Iata si alte informatii privind Piatra Lunii:
Formula chimica: KA1Si3O8
Cristalografie: Monoclinica
Indicele de refratie: 1.508-1.536
Duritatea: 6-6.5
Greutatea specifica: 2.55 – 2.61 – 3.35
Clivajul: perfect si usor in doua directii
Sensibilitate la caldura: Nu
Purtare: usoara
Piatra Lunii este una dintre pietrele cu incluziuni caracteristice, a caror simpla vizualizare garanteaza identitatea pietrei. Perechile de mici crapaturi de stres pozitionate paralel cu axa verticala de cristalizare cu fisuri mai mici, aliniate de-a lungul ei au fost numite „miriapode” si sunt specifice Pietrei Lunii.
moonstone 3In general, Piatra Lunii este finisata cu o cupola mare, care ii accentueaza adularescenta. Aceste pietre cu indice mare de reflectie evidentiaza adesea ochii de pisica cand sunt taiate in acest mod.
Stelarea/asterismului este rara in cazul Pietrei Lunii, dar atunci cand acesta se produce apar patru stele. Foarte rar, pietrele extrem de translucide si transparente sunt fatete.
Desi Piatra Lunii a fost imitata de calcedonia laptoasa si anumite tipuri de spineli artificiali, acesti substituenti sunt vizibil inferiori si usor de reperat. Pietrele Lunii sintetice nu au intrat pe piata bijuteriilor.
Ingrijirea si curatarea Pietrei Lunii
Piatra Lunii este destul de moale, dar prin ingrijire adecvata poate fi pastrata un timp indelungat.
Datorita duritatii relativ scazute Piatra Lunii este fragila si trebuie ferita de zgarieri prin manipulare atenta.
Aceasta piatra este indragita de multe persoane care se bucura de ea si o poarta in si ca bijuterii. Trebuie purtate cu precautie inelele sau bratarile cu Piatra Lunii, intrucat piatra prezinta o usoara tendinta de spargere. Brosele si pandantivele cu Piatra Lunii sunt destul de sigure din punct de vedere al purtarii.
In ceea ce priveste tratarea si curatarea Pietrei Lunii trebuie tinut cont de faptul ca aceasta NU se curata cu abur sau ultrasunete. Cel mai bun mod de a curata Piatra Lunii este frecarea usoara cu o carpa moale. In rest piatra nu necesita nici o ingrijire deosebita.
Stabilirea valorii Pietrei Lunii
moonstone 4Cu cat piatra este mai stralucitoare cu atat este mai valoroasa. In general, varietatile mai transparente si mai albastre au valoare mai mare. Cantitati mari de materiale aproape opace de culori diferite sunt disponibile pe piata pentru cativa lei. Materiale translucide fie de culoare alba, fie de culori placute vederii si cu adularescenta sunt destul de comune pe piata la preturi relativ modeste.
Pentru varietatile ochii de pisica si ocazional pentru varietatile stelate, preturile sunt proportionale cu frumusetea pietrelor, a marimii si a claritatii lor.
In cazuri rare fenomenul Schiller este multicolor aratand albastru, cu verde si/portocaliu. Aceste pietre sunt destul de valoroase si sunt cunoscute sub numele Piatra Lunii Curcubeu/Moonstone rainbow. Din pacate feldspatul Labradorit este promovat si vandut sub acest nume impropriu, astfel incat cei mai multi oameni sunt surprinsi de preturile reale ale adevaratei Pietre a Lunii Curcubeu.
De departe Pietrele Lunii cele mai valoroase sunt cele incolore, transparente si cu o stralucire puternica de albastru.

Alegerea pietrelor in functie de luna nasterii

8 Mai

birthstonePietrele pretioase/semipretioase alese in functie de luna nasterii au fost utilizate din cele mai vechi timpuri ca modalitate de a atrage norocul asupra purtatorilor de pietre. Purtarea pietrele alese in functie de luna nasterii reprezinta un mod distractiv de a impartasi celor din jur cate ceva despre persoana purtatoare si s-au folosit timp de secole pentru a sarbatorii nasterea.

Pietrele sunt asociate fiecarei luni calendaristice. Diagrama pietrelor pretioase alese in functie de luna nasterii va permite sa alegeti o piatra dintre mai multe pietre.

Luna nasterii Pietre pretioase sau semipretioase moderne Pietre pretioase sau semipretioase traditionale Pietre pretioase sau semipretioase mistice Pietre pretioase sau semipretioase ayurvedice Pietre pretioase sau semipretioase in secolele 15-20
Ianuarie Granat Granat Smarald Granat Granat
Februarie Ametist Ametist Bloodstone Ametist Ametist, Hiancit, Perle
Martie Acvamarin Bloodstone Jad Bloodstone Bloodstone, Jasp
Aprilie Diamant Diamant Opal Diamant Diamant, Safir
Mai Smarald Smarald Safir Agat Agat, Smarald
Iunie Perle, Piatra Lunii Alexandrit Piatra Lunii Perle Agat, Ochiul Pisicii, Turcoaz
Iulie Rubin Rubin Rubin Rubin Onix, Turcoaz
August Olivina Sardonix Diamant Safir Carnelian, Piatra Lunii, Sardonix, Topaz
Septembrie Safir Safir Agat Piatra Lunii Crisolit
Octombrie Opal, Turmalin Turmalin Jasp Opal Beril, Opal
Noiembrie Topaz Galben, Citrin Citrin Perle Topaz Perle, Topaz
Decembrie Turcoaz, Tanzanit Zirconiu, Turcoaz, Lapis Lazuli Onix Rubin Bloodstone, Rubin

Lista moderna a pietrelor pretioase sau semipretioase alese in functie de luna nasterii este lista oficiala a Asociatiei Nationale Americane a Bijutierilor. Aceste pietre pretioase sau semipretioase alese in functie de luna nasterii au fost adoptate in mod oficial in anul 1912.  In octombrie 2002, aceasta lista a fost actualizata pentru a include Tanzanit-ul pentru luna decembrie.

Lista pietrelor pretioase sau semipretioase mistice alese in functie de luna nasterii a fost obtinuta dintr-o carte, despre care se spune ca are o vechime de peste o mie de ani. Legenda spune ca aceste pietre pretioase sau semipretioase mistice alese in functie de luna nasterii ajuta la depasirea obstacolelor din luna de nastere a purtatorilor lor.
Lista ayurvedica a pietrelor pretioase sau semipretioase alese in functie de luna nasterii provine din Medicina Ayurvedica Indiana – un vechi tip de medicina utilizata de cel putin o mie de ani. Daca doriti o piatra pretioasa de vindecare, puteti lua in considerare una dintre aceste pietre.

Colierele

8 Mai

Primele obiecte făcute de om pentru purtare în jurul gâtului au fost mărgele. Aceste obiecte mici și rotunde au fost adesea denumite „bijuterii Adam şi Eva”. Oricat de decorative, gravate sau lustruite, indiferent dacă erau realizate din pietre preţioase sau prundiș, mărgelele nu își serveau scopul cu excepţia cazului în care acestea erau puse într-un tip de podoabă care putea fi purtată. Cea mai frecventă utilizare a mărgelelor a fost sub forma de colier. Acest tip de podoabă a fost primul tip de lanţ pentru gât.

Există dovezi ale interesului bijutierilor preistorici pentru mărgele. Adesea o mare varietate de mărgele au fost îngropate în morminte, împreună cu defunctul, unele dintre ele erau suspendate de gâtul acestuia. Pietrele preistorice și mărgelele de argilă erau lucrate manual. Acest tip de bijuterii a fost găsit printre rămășițele locuitorilor din Elveţia, despre care se crede că sunt strămoşii celților irlandezi.

Alte exemple de podoabe timpurii de tip mărgele au fost găsite în Egipt. Aceste mărgele indică o artă avansată. Mărgelele din sticla erau mult colorate și cele din ceramică erau smălţuite în albastru şi verde. Deşi a XII-cea dinastie egipteana a produs un tip de mărgele mari, fine și rotunde, ornamentaţia cu mărgele a atins perfecțiunea în timpul dinastiei a XVIII-cea. Datorită intervenției romane, sticla a fost folosită pe acelaşi principiu ca si sticla Millefiori.

Se pare că în timpul perioadei anglo-saxone mărgelele terra-cotta au luat locul mărgelelor de sticla de la Roma. Aceste mărgele terra cotta erau sculptate şi colorate. S-au gasit frecvent și broboane de chihlimbar, ametist, cuarţ şi sticlă. Cel mai rar tip de şirag de mărgele găsite în orice cultură sunt cele confecţionate din metal.

Mărgelele sunt importante nu numai în raport cu colierele, dar și din punct de vedere al urmăririi călătoriilor făcute de om. Mărgelele erau obiecte esenţiale în comerțul timpuriu, când era folosit trocul în locul oricărei monezi. Aceste obiecte mici, de multe ori uitate, sunt utilizate astăzi de către arheologi ca marker pentru a măsura gradul de civilizaţie al unei vechi naţiuni. Un alt element important a fost lanţul. Se pare că lantul are origini străvechi, cu semnificații simbolice de putere şi onoare. Fenicieni aveau lanturi de aur de care suspendau panglici de aur ce susțineau alte ornamente.

Cele mai imaginative obiecte prinse de lanțuri au fost pandantivele. Femeia etrusca timpurie folosea pandantive prinse de coliere. Pandantivele erau scobite în materiale care reprezentau o amintire, sau un obiect venerat cu rol în farmece, vindecare sau prevenire a pericolelor. Pandantivele au căpătat o mare importanţă spre sfârșitul secolului al XV-lea. Pentru a comemora Armada din 1588 au fost făcute pandantive în formă de navă. Mai târziu, au fost adoptate pandantivele în formă de litere, care reprezentau iniţialele numelui proprietarului sau al monarhului. Această modă a ajuns la apogeu în secolul al XVI-lea.

Colierele de toate tipurile şi-au pierdut locul important în modă în timpul secolului al XVII-lea. De cele mai multe ori se purtau panglici fără nici un ornament, intrucât colierele din metal sau din mărgele nu se asortau cu hainele purtate. În secolul al XIX-lea a fost relansat lanţul ca podoabă independentă. Bijutieri erau ocupați cu producerea de lanţuri pentru pandantive, ceasuri, sigilii şi chiar pentru ochelarii de vedere.

Colierele au avut probabil cea mai mare influenţă în lumea bijuteriilor în timpul Evului Mediu. Mărgele nu mai puteau satisface suficient strălucirea civică, bogăția podoabelor ecleziastice şi splendoarea regală. Aceastea au condus la o mai mare utilizare a lanţurilor şi podoabelor aferente lor. Aurarii și-au unit eforturile creând manșete și gulere de aur, emailuri și multe bijuterii rare. Mărcile sau pandantivele erau în ascensiune. Se purtau lanţuri mai ales ca marcă de birou sau în legătură cu marcă decorată cu desene heraldice.

Flexibilitatea colierului a fost întotdeauna una dintre principalele sale componente. Există însă două cazuri în care s-a remarcat inflexibilitatea lor. Unul dintre acestea a fost gulerul usekh din Egipt. Aceasta era un colier – bijuterie tipic egipteană- în formă de guler purtat pe umeri. Cele mai frumoase dintre acestea conțineau adesea sute de amulete sau talismane legate cu cleme de aur. Alt tip de guler a fost torque celtică. Torque (cuvânt preluat din latină pentru metalul sucit) a fost de multe ori lipsita de desene sau gravuri cu bronz sau aur fiind sucită pentru a forma un inel de purtat în jurul gâtului.

Bijuteriile in perioada renasterii

8 Mai

Căutarea frumuseții a fost o caracteristică importantă a Renașterii, dintre sfarșitul secolului al XV-lea și secolul XVII-lea. Bijuteriile erau importante în acestă căutare. Renașterea a fost perioada în care bijuteriile, luate în sensul lor mai modern, erau obiecte de artă, obiecte de împodobire în scopul înfrumuseţării şi simbol al bogăției. În timpul acestui secol şi jumătate au fost ani foarte tensionați, motiv pentru care bogații își concentrau bogăţiile în forme uşor de schimbat și purtat, precum bijuteriile.

Poate că cea mai radicală schimbare de design din Evul Mediu la Renaştere a fost reducerea influențelor ecleziastice în aspectul bijuteriilor.

Bijutierii şi bijuteriile din renaștere copiau obiecte din viata reală, motivul principal fiind frumusețea lucrurilor vii. Animale exotice precum papagalii, șoparlele şi pelicani reprezentau o parte importantă a diversității modelelor create.

Culoarea era vie şi exotică în bijuterii. Un lucru este clar, în bijuteriile renascentiste pietrele preţioase au jucat rol de accesoriu în raport cu poleirea cu aur. De obicei, o piatra mare reprezenta baza pe care erau concepute bijuteriile.

Efectul reprezentativ al bijuteriilor era culoarea lor, dar și utilizarea intensivă a diamantelor. Până atunci diamantele nu erau foarte utilizate pur şi simplu datorita lipsei lor de culoare. La început, nu era necesară tăierea pietrelor, ele fiind lustruite in stil cabochon. Prima tăiere a faţetelor în „regularitate plană” a fost atribuită bijutierului Louis de Berquem din Bruges. În anul 1475 el a obţinut ceea ce a considerat „taietura perfecta” În secolul al XVI-lea a fost dezvoltată fațetarea prin tăietura rose. Aceasta consta într-o tăietura cu fațetă înfundată în partea inferioară și o parte rotunjită la partea superioară. Diamantele Rose au continuat să fie din ce în ce mai populare în următoarele 3 secole, fiind solicitate în mod special în secolul al-XVIII-lea, secolul Victorian.

Este posibil ca un eveniment istoric să fi avut o mai mare importanță în schimbarea design-ului bijuteriilor decât altele. Acest eveniment a fost descoperirea lumii noi. De pe acele meleaguri au fost aduse o mare varietate de animale care le-a marcat imaginația bijutierilor și cumpărătorilor. O altă descoperire a ajutat la ceea ce în renaștere era numit vârsta bijuteriei. Aceasta descoperire a fost cucerirea Peru-ului şi a Mexic-ului, pentru că acolo au fost descoperite cele mai mari cantități de aur şi argint cunoscute vreodată. Odata cu descoperirea Incasilor şi Aztecilor, domnitorii Europei aveau cele mai spectaculoase bijuterii, indiferent de cantitatea de metale rare necesare producerii lor.

In acele vremuri bijutierii regali erau extrem de apreciati. Deși francezii dădeau tonul în materie de modă, englezii erau cei cu putere de cumpărare. Curtea Angliei, mai ales în timpul domniei lui Henry VIII, afişa o colecție fantastică de pietre rare fixate în mod rafinat în aur, argint şi picturi pe email. La moartea lui Henry VIII au fost gasite în colectia sa personală de bijuterii 234 de inele şi 324 de broșe. Cel mai renumit portret al lui Henry VIII îl prezintă pe acesta dârz, afişandu-și colierul de rubine şi perle și cu câte un inel mare pe fiecare deget.

Pandantivul a luat multe forme şi a întruchipat multe semnificații. Extrem de populare erau formele neregulate ale perlelor, cunoscute sub numele de perle în stil baroc. Datorită acceptării acestora pe scară largă, perlele în stil baroc au fost deseori utilizate în calitate de centru de design. Spatele unei şopârle sau o navă in valuri aveau în mod frecvent o perla în stil baroc, care să le completeze forma. Aurarii aveau materiale varietate și împreună cu cheltuielile extravagante percepute de la patroni, le permiteau artizanilor să își utilizeze întreaga ingeniozitate. Pentru toate aceste motive, la pandantiv recurgeau atât bijutierii, cât şi clienții.

Inspiraţia din antichitate a pus stăpânire nu numai pe mințile medievale, dar și pe cele din Renaştere. Medalioanele antice erau colectate şi imitate, dar cele mai multe dintre acestea au fost făcute în timpul renaşterii din Evul Mediu. Moda medalioanelor s-a răspândit rapid.

O invenţie a bijutierilor renaștentiști a avut originea într-o îmbrăcăminte populară la acea dată. Acesta invenție a fost corsetul, care a început ca o bucată de piele purtată în jurul taliei şi a şoldurilor. Scopul acestuia a fost înlocuit de utilizarea buzunarelor moderne, importantă a fost plasarea în falduri a pielii. Bijutierii au imitat acestă practică predominantă de a produce corsete plate din lanţuri de argint poleit cu aur sau de bronz aurit sau argintat. Cu ocazii mai formale corpul era înconjurat ferm şi decorat cu podoabe cu emailuri și pietre preţioase. Cel mai popular şi încă necesar obiect agăţat de aceste corsete era pomander-ul.

O alta podoaba purtata la aceste corsete bijuterii, dar a cărui istorie nu a fost onorată ca cea a pomander-ului, a fost inventat dupa secolul al XVI-lea. Acesta a fost primul ceas portabil. Portretele din acele timpuri arată că ceasurile se purtau la brâu. De asemenea, ele demonstrează că ceasurile aveau o mare varietate de forme, dar nu erau rotunde. Ceasurile erau prezentate în formă de cruce, ca medalioane în miniatură şi sub forma de raclă.

Materialul de baza al talismanelor de pelerinaj, purtate la pălărie, era cuprul sau bronzul. Acestea erau fie sculptate, fie ştampilate cu o ștanță. Bogații își permiteau să beneficieze de medalioane sculptate. Desenele sau modele aveau două influenţe: continuarea sentimentelor creștine şi expresia mitologica a idealurilor păgâne ale renașterii.

Contributia renașterii la istoria bijuteriilor s-a manifestat prin culori vii. Bijuterii au devenit spectaculos de excentrici prin utilizarea perlelor în stil baroc, a emailărilor, diamantelor fațetate și a pietrelelor colorate.

Bijuteriile in Evul Mediu

8 Mai

Perioada la care se face referire ca la Evul Mediu, este reprezentata de perioada dintre caderea Imperiului Roman (de la aproximativ anul 500 D.Hr.) pana la expulzarea musulmanilor din Spania in 1492, pe care multi istorici o considera sfarsitul istoriei medievale. Acesti ani cuprind in sine cea mai lunga perioada din istoria omenirii, precum si evenimente decisive in ceea ce priveste bijuteriile. Crestinismul a continuat sa se extinda, oferind multor popoare o similaritate in ceea ce privea convingerile.

Extinderea religioasa a avut multe efecte in intreaga lume zbuciumata incepand cu formarea de universitati si incheind cu violenta cruciadelor. Contrar multor credintele populare Evul Mediu nu fost reprezentat de lipsa de creativitate. Sub auspiciile Charlemagne a aparut renascentismul Carolingian. A existat, de asemenea, un renascentism irlandez, cum ar fi cartea Kells.

Dupa caderea Imperiului Roman, design-ul bijuteriilor au devenit mai putin important decat portretizarea unei semnificatii mistice in piesele de bijuterii. Viteza a fost preferata calitatii, cel mai probabil din cauza sentimentului de „Doom iminente” ca urmare a schimbariilor drastice din viata, asa cum era ea cunoscuta. Pe masura raspandirii crestinismului a fost creata o institutie care s-a intors la perfectiunea atinsa in istoria timpurie a bijuteriilor si poate parea ciudat ca manastirea detinea aceasta pozitie. Pentru oameni care deveneau calugari era crucial ca ei sa practice o meserie pentru a pastra manastirea infloritoare. In timp ce marea majoritate a calugarilor au apelat la agricultura sau la vinificatie, unii dintre ei au preferat aurirea. Cea mai mare parte a talentului lor pentru aceasta arta a fost concentrat pe bijuteriile ecleziastice. Chiar si in cazul in care bijuteriile erau comandate de patroni privati a existat intotdeauna o puternica influenta religioasa in bijuteriile create.

Calugarul artizan nu era numai aurar, dar si un bun designer, sculptor, topitor, lucrator si incrustator de smalt si un expert in taierea si montarea pietrelor. Metodele lor de lucru nu au fost mult imbunatatite, pentru ca utilizau metodele pastrate de la „paganii”. Se stie mai putin despre creatiile acestor calugari decat despre creatiile bijutieriilor timpurii, pentru ca practica de ingropare a unui om cu bunuri sale a fost respinsa de religia crestina. Din acest motiv, multe pietre pretioase au fost extrase din piesele create in Evul Mediu si metalul topit pentru a fi reutilizat la crearea de noi modele sau cand era nevoie de capital pentru a sprijini un conflict sau cand un monarh vroia sa continue sa traiasca in modul de a care era obisnuit.

antic pinCand manastirile au transformat religia in mai mult decat o afacere in Evul Mediu tarziu, lucratorii metalelor au dezvoltat o metoda diferita de productie. Bijutierii cu interese similare produceau obiecte similare, erau organizati, locuiau pe aceeasi strada si aveau aceleasi metode de protectie. Aceasta a condus la consecventa in afaceri. In Franta aceste grupari de bijutieri au fost cunoscute sub numele de companii, in timp ce in Anglia si-au asumat numele de breasla. Un exemplu de astfel de organizatie de bijutieri a fost compania aurarilor cu sediul in Londra. La fel ca multe dintre bresle, aceasta era dezvoltata intr-un mod semi-religios. Compania era patronata de Sf. Dustan. Pentru ca in cadrul institutiei exista un sistem de puritate al metalului utilizat, aceasta breasla a capatat un mare renume. Aceasta asociatie a aurarilor a stabilit un standard prin care „calitatea marfurilor produse de catre membrii era apreciata si cunoscuta”.

Una dintre cele mai importante obligatii asociate cu crearea de bijuterii a fost calitatea deosebita pe care fiecare articol pus in vanzare trebuia sa o aiba. Au fost folosite o serie de practici impotriva bijuteriilor ieftine, prin care erau protejate breslele. Cositorul era de multe ori acoperit cu aur, intr-un mod atat de ingenios ca publicul era usor inselat. In plus erau folosite pietre false pentru a inlocui bijuteriile cu adevarat valoroase.

Pe masura ce activitatea de fabricare de bijuterii s-a dezvoltat, breslele s-au impartit in diferite domenii. Cele mai ocupate dintre bresle erau implicate in producerea de brose. Aceasta organizatie a fost impartita in continuare, in brose delicate facute de aurari si in brose de zi cu zi create pe comenzi mai mici de catre artizani.

Chiar daca design-ul bijuteriilor era dominat de idei crestine erau exprimate si impresiile altor culturi. Triburile germane, cunoscute sub numele de „barbari”, au contribuit la bijuteriile populare incrustate. Pietrele erau plate si fiecare era fixata in propriul compartiment. Acest lucru creea aspectul incrustat. Efectul parea sa fie cautat pentru a se atinge o culoare bogata, plata. Erau folosite granatul, turcoazul si sideful manifestandu-se un simulacru de la designul estic.

Cand Constantin a fondat marele Constantinopol, in anul 330 D.Hr., bijuteriile au inceput sa capete un aspect oriental. Influenta bizantina in design-ul bijuteriilor a caracterizat toata perioada Evului Mediu. Una dintre aceste caracteristici era o mai mare utilizare a pietrelor, cu o inclinare deosebita catre culorii. Cloisonné a fost folosit in loc de pietre mai multe culori speciale. Niello a fost folosit de multe ori ornamentarea aurului si argintului.

Medalioanele clasice din epoca greco-romana erau depasite in timpul renasterii medievale. Agatul german a fost ales drept cel mai bun material pentru crearea medalioanelor. Existau cateva diferente esentiale intre medalioanele clasice si cele medievale. Medalioanele grecesti aveau partea inferioara destul de plata, in timp ce medalioanele din timpul renasterii medievale erau iesite in afara. De asemenea, medalioanele tarzii erau lucrate intr-un relief mai mare decat cele antice. Similitudinea de baza consta in subiectul material, mestesugarul medieval folosea pietre clasice.

Pe parcursul Evului Mediu tarziu traditiile bizantine si-au mentinut influentele puternice. Au inceput sa apara noi modele de fixare, care au continuat sa se dezvolte in Renastere. Pietrele erau taiate en cabochon si aveau planuri neregulate.

Un tip important de bijuterii a fost creat in Evului Mediu, dar acesta nici nu a fost influentat de alte bijuterii si nici nu a influentat restul bijuteriilor din lume, si a evoluat in partea vestica a Irlandei. Datorita separarii fizice de restul culturii medievale, lucratura in metalul Celtic si-a mentinut independenta existenta.